O slujnică a fost chemată să-i facă baie prințului, dar de îndată ce i-a scos ultima haină, s-a retras îngrozită când a văzut ce ascundea acesta. 😲😱
Isabella mergea pe coridorul lung, încercând să-și țină spatele drept și să nu-și arate neliniștea. Rochia simplă de in era spălată și călcată cu grijă, iar picioarele ei goale simțeau răceala podelei de piatră.
Încă nu înțelegea de ce tocmai pe ea o chemase cineva atât de brusc pentru a avea grijă de prinț.
Servitorii apucaseră deja să șoptească între ei. Toți cunoșteau caracterul dificil al prințului Leon: era mândru, autoritar și rareori avea răbdare cu cei aflați mai jos decât el.
De aceea, faptul că ordinul venise chiar din partea lui o făcea pe Isabella și mai nervoasă.
Când ușile masive s-au deschis, fata a fost întâmpinată de lumina caldă a lumânărilor, de mirosul cerii și de o aromă discretă de tămâie. În partea îndepărtată a încăperii stătea însuși prințul Leon.
Fotoliul său, cu spătar înalt și sculptat cu măiestrie, semăna mai degrabă cu un mic tron, iar postura sa sigură sublinia imediat statutul unui om obișnuit să dea ordine.
A privit-o pe fată în tăcere și a făcut un gest scurt, permițându-i să se apropie.
Isabella a tras adânc aer în piept și s-a apropiat. Primise ordin să-i pregătească baia și să-l ajute să se îngrijească.
A încercat să nu-și ridice privirea și a executat ordinul calm și cu grijă, deși tensiunea din interiorul ei creștea tot mai mult.
Când fata a început să-i scoată prințului ultima haină, a observat brusc ceva la care nu s-ar fi așteptat niciodată.
Isabella a rămas nemișcată.
Pentru câteva secunde a uitat chiar și unde se afla. Expresia feței i s-a schimbat, iar degetele i s-au strâns involuntar în jurul țesăturii pe care o ținea în mâini.
În încăpere s-a lăsat o tăcere apăsătoare. Isabella a înțeles cu groază că descoperise din întâmplare un secret pe care prințul îl ascunsese cu grijă de toată lumea. 😲😱
Continuarea și partea a doua sunt în primul comentariu. 👇👇
Isabella privea îngrozită cicatricile vechi care se vedeau sub talie. Se vindecaseră cu mult timp în urmă, dar numeroasele urme fine arătau clar că, în trecut, prințul fusese pedepsit cu brutalitate cu biciul. După aspectul lor, era evident că acele răni proveneau încă din copilăria lui.
Fata a simțit cum o cuprinde un fior rece. Voia să întrebe ceva, dar îi era teamă chiar și să deschidă gura.
Leon i-a observat frica și a spus calm:
— Acum înțelegi de ce nu permit nimănui să vadă asta.
Isabella a dat din cap în tăcere.
— Nu pot permite ca toată lumea să afle despre trecutul meu, — a continuat prințul. — Dacă acest secret ar ieși la iveală, consecințele ar fi prea grave. De aceea, începând de astăzi, mă vei ajuta să fac baie. Și nu vei spune nimănui ce ai văzut.
Isabella a simțit cum îi tremură mâinile. Înțelegea foarte bine că nu era vorba doar despre un simplu ordin. Dacă cineva ar fi aflat că descoperise secretul prințului și îl dezvăluise altora, pedeapsa putea fi cumplită.
A dat din nou din cap, speriată, fără să rostească niciun cuvânt.
Leon s-a întors, iar Isabella și-a coborât încet privirea. Acum știa despre prinț ceva ce nimeni altcineva nu trebuia să afle.
Iar din acea zi, datoria ei nu mai era doar să aibă grijă de el.
Trebuia să păstreze un secret de care depindea propria ei viață.
