Chiar ai decis să faci un copil fără să fii căsătorită? Nu ți-e rușine mamă?

Bebeluși drăguți

— Chiar ai decis să faci un copil fără să fii căsătorită? Nu ți-e rușine, mamă? — a spus Ana, de cincisprezece ani, cu reproș, lăsându-și ghiozdanul greu pe podea. 😵‍💫

Mama ei, Lia, a încremenit pentru o clipă. ☹️Era deja obișnuită cu privirile dezaprobatoare către burtica ei care creștea, dar să audă asta de la propria fiică a durut mult mai tare. 👇

Lia a decis să nu spună nimic și a păstrat durerea în tăcere. 🙌 Dar a doua zi, a deschis ușa camerei fiicei sale și a spus ceva ce avea să le schimbe relația…👇👇

Chiar ai decis să faci un copil fără să fii căsătorită? Nu ți-e rușine mamă?

— Ana, hai să stăm puțin. Trebuie să-ți explic multe — i-a spus calm, așezându-se pe marginea canapelei.

Fata s-a așezat cu reticență în fața ei, cu brațele încrucișate.

— Știu că e greu pentru tine. Și pentru mine e. Nu mi-am dorit ca lucrurile să se întâmple așa. Dar, când am aflat că sunt însărcinată, nu am putut renunța la viața din mine. Nu e doar “un copil fără tată” — e fratele sau sora ta. Și deja face parte din familia noastră.

— Dar oamenii te vor bârfi! Deja o fac! Nu te gândești la mine! — a izbucnit Ana, vocea ei tremurând de durerea pe care încerca s-o ascundă.

— Mă gândesc la tine în fiecare clipă. Tocmai de aceea nu m-am ascuns. Vreau să-ți arăt că o femeie are dreptul să fie puternică, chiar și singură. Că nu e rușinos să iubești, să ai grijă, să naști — chiar dacă viața nu merge după un plan.

Ana s-a uitat pe fereastră. O tăcere apăsătoare s-a lăsat peste cameră. Apoi, a șoptit:

Chiar ai decis să faci un copil fără să fii căsătorită? Nu ți-e rușine mamă?

— Mi-e teamă, mamă. Totul se schimbă. Tu te schimbi, casa se schimbă, acum și un copil… Iar eu mă simt în plus.

Lia s-a apropiat și a îmbrățișat-o pe la spate, atingându-i ușor umărul.

— Să nu mai spui asta niciodată. Tu ești bucuria mea. Și vei fi mereu sprijinul meu. Vom trece prin asta împreună. Nu vom fi mai slabe — vom fi mai puternice, mai calde, mai unite.

Au trecut lunile. Ana a început să pregătească camera bebelușului, să aleagă nume, zâmbea când simțea primele mișcări ale burticii.

Când s-a născut băiețelul — l-au numit Martin — Ana a fost prima care l-a ținut în brațe.

— Salut, puiule. Sunt sora ta mai mare. Și știi ceva? Mama avea dreptate. Nu suntem mai prejos decât alții. Suntem o familie adevărată.

Evaluează acest articol
Vă rugăm să împărtășiți această postare cu familia și prietenii dvs.!
Foarte Interesant