😳🍯 Credeam că, după ani de lucru într-un supermarket, am văzut deja totul — de la clienți certându-se pentru reduceri, până la o pisică urcată în frigider. Dar acea dimineață a întrecut orice așteptare.
Mai întâi am auzit zgomotul unui borcan spart. Apoi — un mormăit mulțumit. Și acolo, între rafturi — un ursuleț mic, plin de miere din cap până-n picioare, gustând dintr-un borcan după altul, ca un adevărat degustător.
Angajații au rămas împietriți: unii filmau, alții chicoteau de emoție.
Când micuțul s-a săturat și a adormit direct pe gresie, am răsuflat ușurați.
Dar, deodată, am observat afară, lângă uși, o ursoaică uriașă — probabil mama. Ne-am retras încet într-un colț, gândindu-ne că va veni doar să-și ia puiul și va pleca.
Dar ceea ce s-a întâmplat apoi ne-a lăsat fără cuvinte.
A intrat… Dar, spre surprinderea noastră, am fost martorii unei scene cu totul diferite de cea la care ne așteptam…
📸 Continuarea — în primul comentariu 👇
A intrat încet, aproape maiestuos, de parcă știa că nimeni nu va îndrăzni s-o oprească. Am rămas nemișcați în spatele tejghelei, nevenindu-ne să credem.
Ursoaica s-a apropiat de raft, a mirosit aerul și apoi… pur și simplu s-a așezat în fața borcanelor și a început să se răsfețe cu mierea, unul câte unul, ca și cum ar fi fost micul ei dejun personal.
Capacele zburau, mierea îi curgea pe bot, dar ea mânca liniștit, cu o demnitate ciudată, ca o adevărată doamnă venită la degustare.
Și apoi — cel mai incredibil moment. Sătulă, s-a ridicat pe labele din spate, și-a întins cele din față, a murmurat un sunet asemănător unei mulțumiri și ne-a privit cu ochii ei inteligenți și calzi.
Apoi s-a apropiat de puiul adormit, l-a atins ușor — parcă spunând: „Trezește-te, e timpul să mergem acasă.”
Ursulețul s-a întins, a căscat, iar împreună — încet, liniștit — au ieșit din magazin.
Câteva minute mai târziu le-am văzut siluetele dispărând după șosea, înspre pădure…
