Dacă cineva mi-ar fi spus că sora mea își va da de bunăvoie casa pentru o așa-zisă „armonie”, n-aș fi crezut niciodată

Vești drăguțe

😱😯 Totul a început când sora mea s-a înscris la un „curs de echilibru interior”. Grupul acela mi s-a părut foarte ciudat. Am mers acolo cu ea — iar ceea ce am aflat era să mă coste viața.

Dacă cineva mi-ar fi spus că sora mea își va da de bunăvoie casa pentru o așa-zisă „armonie”, n-aș fi crezut niciodată.

Totul a început banal: Laura s-a înscris la curs. După o săptămână s-a întors schimbată — blândă, zâmbitoare, cu ochii strălucitori.

— Helen, — mi-a spus, — nu înțelegi, mi-am găsit în sfârșit sinele. Oamenii aceștia sunt autentici.

Am zâmbit ironic. Autentici, da’ cine?
O lună mai târziu am aflat că apartamentul Laurei fusese deja trecut pe numele „Fundației pentru Dezvoltarea Armoniei”.

— Îți amintești măcar cum ai semnat actele?
— Desigur, — a răspuns, dar privirea i s-a abătut în altă parte. — Probabil… da.

De atunci n-am mai dormit liniștită. Când i-am spus că e o sectă, Laura s-a înfuriat.

— Taci! — a strigat. — Helen, trebuie să vezi cu ochii tăi! Ei fac minuni!

Am acceptat — din curiozitate, ca să înțeleg cu cine are de-a face.
Am ajuns la o casă veche de lângă lac, transformată într-un „centru spiritual”. Oameni îmbrăcați în alb stăteau în cerc, iar în mijloc era o femeie de vreo cincizeci de ani, cu păr cărunt și privire rece, hipnotică. Se numea Mira-sensei.

Vorbea încet, calm, și fiecare cuvânt al ei te făcea să vrei să închizi ochii și să te pierzi. Aerul devenise dens, timpul parcă se întindea. Am simțit că pierd controlul și mi-am amintit cuvintele unui psihiatru: durerea te readuce la realitate.

Neavând altă idee, m-am ciupit de mână. Nimic. Atunci mi-am înțepat degetul cu un ac — o durere ascuțită mi-a străpuns palma, iar vocea Mirei a devenit brusc clară și rece ca un cuțit.

— Te împotrivești, Helen. Dar în curând vei înțelege: rezistența este calea durerii.

M-am uitat în jur — zeci de ochi goi, ca de păpuși, urmăreau fiecare mișcare a ei. Anna-Maria stătea lângă mine, zâmbind parcă în transă. La gât purta un medalion ciudat, ca un simbol.

În aceeași noapte m-am strecurat din nou în sala unde aveau loc „meditațiile”. Acolo am găsit cutii pline cu documente — nu spirituale, ci financiare. Mira-sensei „curăța” conturile discipolilor ei mai bine decât un bancher.

😨😱 Când am înțeles totul, era deja prea târziu — paznicii mă văzuseră. Nu-mi mai rămânea decât…

(Continuarea în primul comentariu…) 👇👇👇

Dacă cineva mi-ar fi spus că sora mea își va da de bunăvoie casa pentru o așa-zisă „armonie”, n-aș fi crezut niciodată

Când am înțeles totul, era deja prea târziu — paznicii m-au observat. A trebuit să sar pe fereastră.

Cu mâna rănită și trupul tremurând, am ajuns la casa unei prietene al cărei soț era polițist.

Dacă cineva mi-ar fi spus că sora mea își va da de bunăvoie casa pentru o așa-zisă „armonie”, n-aș fi crezut niciodată

Acolo, în sfârșit, m-am simțit în siguranță. Am povestit tot: de la apartamentul pierdut al Laurei până la ce se petrecea în centrul „Armonie”.

Poliția a început imediat o anchetă secretă. Au trimis un om de-al lor care observa și înregistra totul.

Dacă cineva mi-ar fi spus că sora mea își va da de bunăvoie casa pentru o așa-zisă „armonie”, n-aș fi crezut niciodată

Fluxurile de bani, ritualurile false, „meditațiile” — totul a fost documentat.

O lună mai târziu, în mod neașteptat, forțele speciale au descins în centru. Toți — de la Mira-sensei până la asistenții ei — au fost arestați, iar „faptele lor bune” au fost demascate.

Evaluează acest articol
Vă rugăm să împărtășiți această postare cu familia și prietenii dvs.!
Foarte Interesant