În fiecare dimineață, la mica noastră pescărie vine o pisică, ținând delicat o frunză în dinți — ca și cum ar fi banii ei — și cere în schimb un pește

Motivant

😵😍 În fiecare dimineață, la mica noastră pescărie vine o pisică, ținând delicat o frunză în dinți — ca și cum ar fi banii ei — și cere în schimb un pește. Dar într-o zi a venit cu prietenii ei, și nu știam dacă să râd sau să plâng pentru ce au făcut.

În fiecare dimineață, pisica vine la magazinul nostru mic de pește. Gri, de curte, dar cu ochi inteligenți — de parcă ar înțelege tot. Ține o frunză în dinți și se așază în fața tejghelei, așteptând să o observ.

La început am crezut că e o coincidență. Apoi am înțeles: nu, o face intenționat. În fiecare zi își pune „plata” în fața mea și se uită ca și cum ar spune:
— Iată banii mei. Unde e peștele meu?

Vecinii râdeau, dar eu n-am rezistat — am început să-i tai o bucățică de pește proaspăt. Așa a continuat săptămâni întregi: frunză — prânz gata.

Dar într-o dimineață am deschis ușa și aproape că mi-a căzut cuțitul din mână.
În fața magazinului stăteau trei pisici, iar vechea mea prietenă era între ele — serioasă, mândră, ca un adevărat șef.

😲😲 Și atunci au făcut ceva care m-a lăsat fără cuvinte — nu știam dacă să râd sau să plâng…

Continuarea — în primul comentariu 👇👇👇

În fiecare dimineață, la mica noastră pescărie vine o pisică, ținând delicat o frunză în dinți — ca și cum ar fi banii ei — și cere în schimb un pește

Într-o dimineață, pisica mea n-a venit singură. Cu ea erau trei prieteni — gri, tigrate, pufoase. Fiecare ținea în dinți o frunză, ca un mic bilet de intrare în „magazinul” nostru.

Vechiul meu prieten a început să împartă frunzele între tovarășii lui, așezându-le în fața lor. Toți trei s-au așezat și m-au privit răbdători. Ochii le străluceau, cozile li se mișcau — se vedea că știau regulile: o frunză înseamnă pește.

În fiecare dimineață, la mica noastră pescărie vine o pisică, ținând delicat o frunză în dinți — ca și cum ar fi banii ei — și cere în schimb un pește

Cu greu m-am abținut să nu râd. Vecinii se uitau pe fereastră și șopteau: „Ce spectacol e ăsta azi?”
Dar eu știam că nu e o joacă. Pisicile știau exact ce fac și așteptau să le dau fiecăreia câte o bucățică de pește proaspăt.

Stăteau liniștite, ca și cum ar fi vrut să verifice dacă sunt corectă. Și doar când am pus peștele în fața lor, toate trei au mieunat în același timp — mulțumite și mândre, ca și cum ar fi primit răsplata meritată.

Atunci am înțeles că nu mai văzusem niciodată un „magazin de pisici” atât de bine organizat.

Evaluează acest articol
Vă rugăm să împărtășiți această postare cu familia și prietenii dvs.!
Foarte Interesant