În luna a opta de sarcină, fiica mea continua să fumeze, să bea și să dispară noaptea. Când o imploram să se gândească la copil, țipa: „Eu nu mi-am dorit acest copil și nu am de gând să-mi distrug viața pentru el!”. Dar într-o zi am urmărit-o până la o maternitate veche și abandonată și am văzut ceva care era cât pe ce să mă lase fără putere… 😨
Singura mea fiică, Alina, fusese întotdeauna o fată bună și grijulie. Însă, după ce l-a cunoscut pe un om de afaceri bogat pe nume Victor, parcă devenise o altă persoană.
La început, el îi oferea cadouri scumpe. Apoi a început să-i interzică să se întâlnească cu prietenele ei și chiar cu mine. Când Alina a hotărât să-l părăsească, el a amenințat că îi va distruge viața. La scurt timp după aceea, fiica mea a rămas însărcinată.
A refuzat să se căsătorească cu Victor și s-a întors să locuiască la mine. Însă, cu fiecare lună care trecea, comportamentul ei devenea tot mai îngrijorător.
— Alina, îți vei pune copilul în pericol! am spus plângând când am văzut-o aprinzând încă o țigară.
— Mamă, lasă-mă în pace! Eu nu am cerut această sarcină!
Cel mai mult mă înspăimântau disparițiile ei nocturne. Într-o dimineață s-a întors cu mâinile murdare și cu pete de sânge pe mânecă.
— Doamne, fetița mea, ce s-a întâmplat?
— Nimic. Dar să nu-i spui lui Victor unde am fost.
Am observat că dispăruseră din dulap hăinuțele pentru bebeluș pe care le cumpărasem. Alina luase chiar și păturica pe care o tricotaserăm eu însămi pentru copil.
Într-o noapte, aproape de miezul nopții, a ieșit din nou din casă. Am chemat un taxi și am plecat după ea.
Fiica mea a ajuns la o maternitate veche și abandonată, aflată la marginea orașului. M-am apropiat cu grijă de o fereastră și am auzit plânsul unei femei.
— Alina, nu-l mai putem ascunde aici! Este atât de mic! Dacă Victor află că bebelușul este în viață?
M-am uitat înăuntru. Un nou-născut zăcea pe un pat vechi, iar fiica mea, însărcinată, stătea lângă o femeie necunoscută.
Dintr-odată, Alina a rostit câteva cuvinte care mi-au înghețat sângele în vine:
— Mâine trebuie să-l scoatem de aici. Dacă Victor află al cui fiu este, îi va face același lucru pe care i l-a făcut mamei lui.
Povestea completă în primul comentariu 👇
M-am lipit atât de tare de fereastră, încât era cât pe ce să sparg geamul. Cine era acel copil? De ce îl ascundea fiica mea într-o maternitate abandonată? Și ce legătură avea Victor cu toate acestea?
Deodată, femeia de lângă pat și-a ridicat capul și am recunoscut-o. Era Svetlana, fosta menajeră a lui Victor. Cu șase luni în urmă venise la noi acasă, pe vremea când Alina încă locuia cu el.
Nu m-am mai putut abține și am împins ușa.
— Alina! Explică-mi imediat ce se întâmplă aici!
Fiica mea a pălit. Svetlana a luat bebelușul în brațe și s-a retras speriată.
— Mamă?! Ce cauți aici?
— Am auzit totul! Al cui este copilul?
Alina și-a acoperit fața cu mâinile, apoi s-a lăsat greu pe un scaun.
— Este fiul lui Victor, mamă. Dar nu este copilul meu.
Am aflat că, înainte să o cunoască pe Alina, Victor locuise cu o tânără pe nume Kristina. Când aceasta a rămas însărcinată, el i-a promis că o va lua de soție. Însă, după nașterea băiatului, i-a cerut să renunțe la copil.
Kristina a refuzat. Atunci Victor a alungat-o din casă, i-a luat bebelușul și a spus că îl va da unei alte familii. Câteva zile mai târziu, Kristina a ajuns la spital după ce fusese bătută cu brutalitate.
— Încă este acolo, mamă, a spus Alina în șoaptă. Victor i-a interzis să se apropie de fiul ei. Iar tuturor le-a spus că ea și-a abandonat copilul.
Svetlana lucra pentru Victor și avea grijă pe ascuns de băiețel. Când angajatorul ei a hotărât să-l ducă în străinătate, ea a luat bebelușul și l-a ascuns acolo. Alina o ajuta, aducându-i lapte praf, medicamente și hăinuțe.
— Dar de ce nu mi-ai spus nimic? am întrebat-o.
— Pentru că Victor venise deja la tine! Tu însăți i-ai spus că locuiesc acasă. Mi-era teamă că, fără să vrei, îi vei dezvălui și acest loc.
Mi-a fost rușine. Mi-am amintit că într-adevăr vorbisem cu Victor și chiar îl rugasem să încerce să o facă pe Alina să-și schimbe atitudinea.
Dar o întrebare nu-mi dădea pace.
— Dar țigările? Berea? Ești însărcinată!
Fiica mea m-a privit cu ochii înroșiți.
— Mamă, în sticle era o băutură fără alcool. Iar țigările doar le țineam în mână când Victor mă supraveghea. Voiam să creadă că nu-mi pasă de copil. Speram că ne va lăsa în pace.
— Dar de ce?
— Spunea că îmi va lua copilul imediat după naștere. Susținea că nu merit să fiu mamă. Mi-era teamă că ne va face și nouă ceea ce i-a făcut Kristinei.
Mi-am îmbrățișat fiica. Pentru prima dată după multe luni, s-a lipit de mine și a început să plângă încet.
— Iartă-mă, mami. Sunt atât de obosită să trăiesc cu frică.
În noaptea aceea am insistat să nu mai rămânem în acea clădire. Le-am dus pe Alina și pe Svetlana, împreună cu bebelușul, la sora mea, a cărei adresă Victor nu o cunoștea.
În dimineața următoare, am apelat la un avocat și la poliție. Svetlana păstrase mesajele lui Victor în care acesta cerea să scape de copil. Alina avea și ea dovezi ale amenințărilor lui, iar Kristina a acceptat să depună mărturie.
A început ancheta. Victor a fost reținut în legătură cu agresarea Kristinei și cu amenințările făcute. Tatăl lui a încercat să mușamalizeze scandalul, dar de data aceasta nu am cedat.
Câteva săptămâni mai târziu, Kristina a putut să-și ia fiul acasă. Când l-a strâns pentru prima dată la piept după lunga despărțire, Svetlana s-a întors cu spatele ca să-și ascundă lacrimile.
O lună mai târziu, Alina a născut o fetiță sănătoasă.
Stăteam lângă patul de spital când fiica mea mi-a întins nepoțica.
— Mamă, fă cunoștință cu Nadenka.
Am luat-o cu grijă în brațe și am sărutat-o pe fruntea micuță.
— Alina, de ce nu ai avut încredere în mine mai devreme?
Fiica mea a tăcut mult timp.
— Mi-era teamă că și tu îmi vei spune că totul este numai vina mea.
Și acum mă doare când îmi amintesc acele cuvinte.
Acum locuim toate trei împreună. Alina se întoarce treptat la serviciu, iar eu o ajut să-mi crească nepoțica. Nu mai are nicio legătură cu Victor. Toate problemele legate de copil sunt rezolvate prin intermediul avocatului.
De curând, am văzut-o pe fiica mea stând lângă pătuț și cântându-i încet Nadenkăi. Când m-a observat, mi-a zâmbit.
— Mamă, îți amintești când spuneai că nu-mi iubesc copilul?
— Îmi amintesc, draga mea.
— Am iubit-o încă de la început. Pur și simplu îmi era îngrozitor de frică să nu mi-o ia.
M-am apropiat și le-am îmbrățișat pe amândouă.
Atunci am înțeles pe deplin cât de mult mă înșelasem în privința propriei mele fiice. În timp ce eu o judecam pentru fiecare țigară și fiecare noapte nedormită, ea încerca singură să salveze doi copii.
Și mai mult decât orice mi-aș fi dorit să pot întoarce timpul la acele luni în care, în loc de reproșuri, fiica mea avea atât de multă nevoie de ajutorul și sprijinul meu.
