😲😱 Întotdeauna visase să vadă un arhivă a poliției „ca în filmele polițiste” — dar când am dus-o acolo, totul s-a schimbat. Marin s-a aruncat asupra dosarelor cu o strălucire nebună în ochi… iar realitatea s-a dovedit mai înfricoșătoare decât orice roman.
Ne-am cunoscut întâmplător, și totul s-a desfășurat surprinzător de repede — ca într-o poveste. Lucra într-o librărie și adora romanele polițiste.
Credeam că de aceea era atât de atrasă de munca mea: îmi punea nenumărate întrebări despre anchete, despre arhivele poliției, despre cazurile vechi. Mi se părea doar o curiozitate drăguță, nimic mai mult.
De ziua ei eram de serviciu și am decis să-i fac o surpriză — am invitat-o la locul meu de muncă, să-i arăt culisele secției. Marin radia de fericire: părea că visul ei devenise realitate. Am trecut prin coridoare, i-am povestit despre viața de zi cu zi a poliției. Dar punctul culminant a fost vizita la arhivă — locul despre care mă întrebase de atâtea ori.
Mă așteptam la priviri pline de uimire, dar am văzut altceva. De îndată ce am deschis ușa, Marin s-a repezit la rafturi, a început să răsfoiască febril dosarele, scoțând unul după altul. Ochii îi străluceau de o lumină nebună.
— Stai… ce faci? — am întrebat, nedumerit.
😨😵 Și atunci am înțeles: un fior rece mi-a trecut pe șira spinării… Realitatea era mult mai înfricoșătoare decât mi-aș fi putut imagina…
Continuarea în primul comentariu👇👇
Am rămas nemișcat, nevenindu-mi să cred ce vedeam. Marin se mișca printre rafturi, trăgând dosare ca și cum ar fi căutat ceva anume. Dintr-odată m-a cuprins un val de transpirație rece: tot timpul acesta, „interesul ei pentru munca mea” fusese doar o mască.
După câteva minute s-a dat singură de gol. Dintre dosarele vechi, Marin a găsit unul și l-a strâns la piept, de parcă viața ei ar fi depins de el.
Atunci totul a devenit clar: în trecutul ei exista o urmă criminală. Nu venise acolo din curiozitate — încerca disperată să distrugă documentele care ar fi putut-o demasca.
Mi-am amintit de „întâlnirea noastră întâmplătoare”. De atașamentul ei prea rapid. De întrebările uneori ciudate…
Și am înțeles: nimic nu fusese întâmplător. Plănuise totul dinainte. Simpatia mea, încrederea mea, legitimația mea de serviciu — toate fuseseră cheia ei către arhivă.
Lumea în care trăiam și lucram s-a răsturnat brusc. Femeia pe care o credeam parte din viața mea s-a dovedit a fi o umbră periculoasă din trecut, dispusă la orice pentru a șterge urmele propriilor păcate.
