😵😨 Soțul meu a stat o săptămână întreagă în comă, iar eu stăteam la căpătâiul lui plângând, incapabilă să-mi opresc lacrimile. Deodată, o fetiță de șase ani mi-a șoptit încet: „Îmi pare rău pentru dumneavoastră, doamnă… De ce veniți mereu și plângeți? De îndată ce plecați, el face petrecere.”
Mergeam la el în fiecare zi. Stăteam lângă pat, îi țineam mâna rece și îi șopteam:
— Te rog, trezește-te…
Era nemișcat de o săptămână. Doctorii spuneau că poate auzi. Vorbeam ore întregi — îi ceream iertare, îi spuneam cât de mult regret.
După ultima noastră ceartă fusese dus la spital. Atunci am țipat la el, l-am acuzat de infidelitate, i-am spus că voi cere divorțul. O oră mai târziu, m-au sunat să-mi spună că a avut un accident vascular cerebral.
În fiecare zi reveneam. Stăteam lângă el, îi țineam mâna rece și îi șopteam:
— Te rog, trezește-te…
Doctorii spuneau că, în comă, poate auzi. Vorbeam ore întregi — despre noi, despre vină, despre durere. Uneori mi se părea că degetele lui tremură ușor, și credeam că este undeva aproape.
Seara, când plecam, m-a strigat o fetiță de vreo șase ani, cu codițe și ochi serioși:
— Doamnă, de ce plângeți mereu? El nu doarme.
N-am înțeles imediat.
— Ce?
— Păi, când plecați, el se ridică. L-am văzut. Chiar râdea.
😱😲 Am simțit ca și cum m-ar fi lovit un curent electric…
Continuarea în primul comentariu 👇👇👇
Lili mi-a spus încet adevărul: „Tanti Alice, el nu doarme, se ridică și vorbește cu o altă femeie.” Inima mi s-a strâns. Nu-mi venea să cred. Poate era doar imaginația unui copil?
A doua zi am decis să verific. Am ajuns devreme la spital, am găsit coridorul gol și m-am ascuns în spatele unui paravan lângă salon. Respirăm încet, inima îmi bătea cu putere. Fiecare pas al unei asistente răsuna în urechi.
Deodată, ușa s-a deschis. A intrat o femeie necunoscută. Mark s-a ridicat din pat, zâmbea și vorbea calm cu ea. Am încremenit. Tot ce spusese Lili era adevărat. Nu era în comă, nu dormea — simula, în timp ce eu sufeream, crezând că este bolnav.
Cu mâinile tremurânde am scos telefonul și am făcut câteva poze. Fiecare era o dovadă a minciunii lui, a manipulării, a trădării. Inima mă durea, dar în interior simțeam un val rece, limpede, de putere.
Mai târziu s-a aflat și mai mult: medicul care îl trata pe Mark era prietenul și complicele lui. Împreună creaseră iluzia comei pentru a mă controla. În cele din urmă, medicul a fost tras la răspundere, la fel ca și Mark.
Am ieșit din salon simțindu-mă ușurată. Văzusem adevărul cu ochii mei. Din acel moment a început adevărata mea libertate.
