🥺 Eram de gardă la maternitate. Când am deschis ușa salonului, am încremenit văzând ce era acolo.
Un băiețel de patru ani stătea pe patul de spital, ținându-și strâns în brațe surioara nou-născută. 🥲 Plângea încet, singur în cameră. Iar mama… mama nu era acolo. În locul ei, pe pernă, era un bilet…👇
Continuarea în primul comentariu 👇
„Iertați-mă. Nu mai pot. Sper ca cineva să le ofere o șansă la o viață mai bună”, — scris cu o caligrafie tremurată.
Preț de o clipă, am simțit că nu mai pot respira. Lacrimile mi-au umplut ochii. Mii de întrebări în minte. Dar în centrul acestei tragedii erau doi copii: bebelușul, dormind liniștit în brațele fratelui mai mare, și el – speriat, confuz, dar atât de grijuliu.
Băiatul n-a spus multe. Doar a întrebat:
— Putem rămâne aici? Am să am grijă de ea, promit.
M-am așezat lângă el, l-am îmbrățișat și i-am spus:
— Nu sunteți singuri. Vom face totul ca să fiți în siguranță.
Mai târziu am aflat că familia trecea printr-o perioadă foarte grea. Mama, disperată, nu știa unde să ceară ajutor. Din fericire, povestea a devenit cunoscută, iar oameni cu suflet au oferit sprijin. Copiii sunt acum în grija temporară a mătușii, iar mama primește ajutor și tratament.
Această poveste putea avea un final tragic. Dar ne amintește cât de important e să întinzi o mână la timp.
Uneori, un copil ne poate învăța mai mult decât un adult. El ne-a arătat că iubirea este o forță. Chiar și în cea mai mică inimă, ea poate fi suficientă ca să salveze o viață.
