— Hei, pisicuțo! Am un cadou pentru tine. Ca să afli din prima care este locul tău… și a cui cățelușă vei fi aici! a strigat Pitbull, cea mai temută deținută din penitenciar, răsturnând peste capul noii venite un tomberon plin cu gunoaie și resturi. Însă doar câteva minute mai târziu s-a întâmplat ceva care a cufundat întreaga curte a închisorii într-o liniște de mormânt. 😵💫😱
— Hei, pisicuțo! — vocea răgușită a răsunat în toată curtea penitenciarului, întrerupând brusc toate conversațiile.
Spre noua deținută înainta încet o femeie masivă, cunoscută de toată lumea sub porecla Pitbull. Și nu întâmplător purta acest nume.
Se spunea că, odată ce punea mâna pe cineva, nu-i mai dădea drumul până când victima nu mai era capabilă să se apere.
Orice confruntare cu ea era considerată aproape mortală. În toți anii petrecuți în colonia penitenciară, nicio femeie nu reușise să o învingă. Chiar și gardienii evitau să-i provoace furia.
În urma ei, celelalte deținute se dădeau grăbite la o parte. Nimeni nu voia să fie prin preajmă atunci când Pitbull își alegea o nouă victimă.
În fața ei stătea o tânără blondă și firavă, de aproximativ douăzeci și trei de ani.
Nou-venita părea complet dezorientată. Uniforma de penitenciar, mult prea mare, îi atârna pe umeri, degetele îi strângeau nervos mâneca, iar privirea trăda pe cineva care încă nu învățase regulile crude ale acestui loc.
Pitbull s-a oprit la câțiva pași de ea, a zâmbit batjocoritor și a spus cu glas tare:
— Acesta este cadoul tău. Ca să afli din prima care este locul tău… și a cui cățelușă vei fi aici.
Cu o mișcare bruscă a răsturnat recipientul greu.
Resturi de mâncare stricată, apă murdară și gunoaie s-au revărsat peste fată cu un zgomot dezgustător. Un lichid tulbure i s-a scurs pe față, iar părul i s-a lipit imediat de obraji.
Pentru o clipă, întreaga curte a încremenit.
Apoi au izbucnit râsetele.
— Acum chiar arăți ca una de-a noastră! — a strigat cineva.
— Nu va rezista prea mult aici — a râs o altă deținută.
Nou-venita și-a șters încet fața.
Nicio lacrimă. Niciun cuvânt.
A inspirat adânc, și-a scos calm hainele murdare, le-a împăturit cu grijă pe o bancă de beton și a făcut un singur pas înainte.
Câteva secunde mai târziu, în curtea penitenciarului era o liniște atât de profundă, încât se auzea doar vântul împingând o bucată de hârtie peste beton.
Toți priveau doar spre noua deținută.
Și nimănui nu-i venea să-și creadă ochilor… 😱
Continuarea în primul comentariu 👇👇
Pitbull a fost prima care a rupt tăcerea.
Era obișnuită să-i înfricoșeze pe oameni doar din privire și nu și-ar fi imaginat niciodată că noua ei victimă nu se va speria.
— Chiar crezi că îndrăznești să-mi răspunzi? — a șuierat ea, năpustindu-se asupra fetei.
Tânăra nu a spus niciun cuvânt.
S-a deplasat doar ușor într-o parte.
Ceea ce a urmat a durat mai puțin de trei secunde.
Mâna lui Pitbull abia i-a atins umărul. Nou-venita a ieșit instantaneu din linia atacului, i-a prins încheietura, și-a rotit corpul și a executat o proiecție rapidă peste șold.
Izbitura surdă a răsunat în întreaga curte.
Femeia pe care toți o considerau invincibilă s-a prăbușit greu pe beton.
Când a încercat să se ridice, și-a dat seama că brațul îi era blocat într-o priză puternică. Orice mișcare îi provoca durere.
Abia după ce s-a convins că adversara nu mai reprezenta niciun pericol, tânăra i-a dat drumul calm și a făcut un pas înapoi.
În curte domnea o liniște absolută.
— Nu… nu se poate… — a șoptit una dintre cele mai vechi deținute.
Mai târziu s-a aflat că fragila blondă practicase karate de performanță timp de mulți ani și deținea centura neagră, primul dan. Fusese învățată să nu atace niciodată prima, însă, dacă o luptă nu putea fi evitată, să o încheie cât mai repede și fără cruzime inutilă.
În acea zi, Pitbull, femeia care ani la rând ținuse întreaga colonie penitenciară în teroare, alesese pentru prima dată persoana nepotrivită.
Atunci toți au înțeles că o înfățișare fragilă poate ascunde uneori o forță în fața căreia chiar și cea mai înspăimântătoare reputație devine neputincioasă.
