După nașterea celor doi copii ai noștri, soțul meu nu mai era același. Iar într-o zi, mi-a spus ceva ce mi-a schimbat complet viața.
După venirea copiilor, aspectul meu s-a schimbat. Am renunțat la hainele frumoase și la îngrijirea personală, pur și simplu pentru că nu mai aveam energie sau timp.
Credeam că mă pot baza pe sprijinul soțului. Dar într-o zi, mi-a spus:
— Mi-e rușine să te prezint colegilor mei. Soțiile lor arată ca niște modele… iar eu par că sunt cu o mătușă bătrână.
Mai târziu, am aflat întâmplător că avea o relație cu o colegă. A fost picătura care a umplut paharul… și am decis să acționez.
Continuarea poveștii mele este în linkul din comentarii ⬇️⬇️
Încă de la început, el a stabilit rolurile: el la muncă, eu acasă. Își imagina o viață ideală: eu îl întâmpin seara cu cina caldă, casa curată, copiii fericiți. Și eu am crezut că așa trebuie să fie.
După nuntă, m-am dedicat complet casei. Găteam, curățam, călcam cu grijă. El mă lăuda și se mândrea cu mine.
Totul s-a schimbat după nașterea fiului nostru. Nopți nedormite, sticle, spălat, oboseală. Și tot nu era mulțumit.
Apoi a venit și fiica noastră, mai fragilă. Eu dispărusem cu totul. Nu mă mai îmbrăcam, nu mă mai îngrijeam. Eram invizibilă.
Și apoi, acea frază dureroasă la cină…
În noaptea aceea, am decis: copiii mei merită o mamă puternică, fericită, care se iubește pe sine. Am început să mă regăsesc, pas cu pas. Să zâmbesc din nou, să dorm, să mă privesc cu blândețe. Și nu-mi mai era frică.
Nu doar că mi-am părăsit soțul. M-am eliberat dintr-un rol care mă sufoca.
Povestea mea nu se termină aici. Abia începe. Și de data asta, nu întreb: „Ce ai face tu?”
Îți spun doar atât:
Nu lăsa pe nimeni să-ți definească valoarea. Iubește-te. Ai curajul să o iei de la capăt. Și nu regreta niciodată că te-ai ales pe tine.
