😨😱Prietena mea a dat buzna la mine speriată: în mâini — un afiș mototolit „Busik a dispărut!”. Am început să căutăm pisica. Când am găsit-o, avea un stick USB agățat de gât, iar conținutul lui ne-a șocat.
Dacă viața m-a învățat ceva, e că în spatele cuvintelor „Pisică pierdută!” se ascunde mereu ceva mult mai mare decât un simplu animăluț dispărut. Am aflat asta pe pielea mea.
Dimineața, prietena mea Lusia a venit panicată: în mâini — afișul „Busik a dispărut!”.
— A dispărut! — plângea ea. — Pisoiul meu! Pufosul meu!
— Lusia, — am încercat s-o liniștesc, — poate s-a dus doar la vecină?
Mai întâi am mers la bătrânica morocănoasă de jos, care nu-l suporta pe Busik. Am intrat sub pretextul că vrem să împrumutăm niște sare. Dar Busik nu era acolo.
Eram gata să plecăm, când Lusia și-a amintit: cu o seară înainte, un bărbat îmbrăcat în negru se învârtea lângă blocul ei. Un curier…
L-am găsit — era într-adevăr un curier de la o pizzerie. Doar că livra pizza… vecinului plecat în delegație de o săptămână.
Inima îmi bătea cu putere. Ne-am privit. Fără să stea pe gânduri, Lusia a scos o agrafă. Click. Yala a cedat.
În interior — zeci de cutii. Toate inscripționate: „Hrană premium pentru pisici”.
— E… o piață neagră de pisici? — am șoptit.
Apoi a sunat telefonul. Din robotul telefonic s-a auzit o voce de bărbat, gravă și calmă:
— Căutați pisica? Veniți s-o luați. Strada Riverstone, nr. 13.
😨😯Am tresărit. Cu inima strânsă, am fugit acolo fără să ezităm.
Într-un garaj vechi, printre conserve goale, chiar era Busik — viu, mulțumit… și cu un stick USB la gât, al cărui conținut ne-a șocat.
📂 Primul comentariu👇👇

Pe stick se aflau fișiere contabile ale unei clinici veterinare aparținând aceluiași „curier”. El folosea pe Busik pentru a scoate documente în secret: pisica se plimba… și odată cu ea, secretele.
Când totul s-a aflat, poliția abia se abținea să nu râdă, iar Lusia plângea de fericire și jura că nu-și va mai lăsa spionul blănos niciun pas singur.

Iar eu am învățat ceva:
dacă o prietenă te cheamă să cauți o pisică — ia-ți mănuși, o cameră foto și nervi de oțel.
Pentru că la noi, cu pisicile, totul se termină ca într-un film polițist.








