Un băiat la ușa mea: o întâlnire care mi-a atins inima
Într-o seară rece de toamnă, am auzit o bătaie ușoară în ușă. 🙂 Când am deschis, în fața mea stătea un băiat slăbit, îmbrăcat în haine rupte, cu o privire nesigură. Nu părea să aibă mai mult de opt ani. „Pot să primesc puțină apă?”, a întrebat el cu o voce timidă.😵💫
Am dat din cap și l-am invitat înăuntru. În timp ce bea, l-am privit cu îngrijorare. „Cum te numești? Unde sunt părinții tăi?”, l-am întrebat cu blândețe.․․ Răspunsul lui m-a făcut să tremur.․․ Articolul complet în comentarii👇
Băiatul a ezitat înainte de a răspunde: „Mă numesc Leo. Unchiul meu m-a alungat pentru că nu mai putea avea grijă de mine.”
Cuvintele lui m-au lovit profund. Nu voiam să-l sperii și mai tare, așa că i-am oferit o masă caldă și haine curate. După ce a mâncat, mi-a zâmbit timid – era prima dată când vedeam speranță în ochii lui.
În timp ce se odihnea, am contactat o prietenă care lucra la serviciile sociale. Mi-a promis că va veni cât mai repede posibil. Când a ajuns, a vorbit cu blândețe cu Leo și a aflat că trăise pe stradă de câteva zile.
Din fericire, după o căutare intensă, au reușit să-i găsească mama. Ea îl căutase disperată, dar se afla într-o situație dificilă. Acum era pregătită să-i ofere din nou un cămin sigur.
Momentul în care Leo și-a revăzut mama a fost de nedescris. Ea a îngenuncheat în fața lui, cu lacrimi în ochi, și l-a strâns puternic în brațe. Am simțit recunoștința ei în privire și am știut că, în sfârșit, Leo avea din nou o familie.
Câteva luni mai târziu, am primit un mesaj de la ea. Mi-a scris că Leo este fericit și se descurcă bine la școală. Această întâlnire nu doar că i-a schimbat viața, dar mi-a arătat cât de important este să fim alături unii de alții în momentele dificile.
